Zilele trecute s-a scris in presa centrala despre "generatia pierduta": tinerii romani de elita care pleaca la studii peste hotare si intrerup, pe termen lung, legaturile cu Romania. Motivatia este mereu aceeasi: romanii care reusesc sa absolve universitati de prestigiu in strainatate pot beneficia de oportunitati profesionale mult mai atractive, tot in strainatate. Acest rationament este simplu, dar si simplist. Experienta mea ca student si masterand roman in strainatate si, din 2008, ca Presedinte al Ligii Studentilor Romani din Strainatate (LSRS), imi spune ca intoarcerea acasa ramane un deziderat important pentru majoritatea celor care studiaza peste hotare.
Pe parcursul studiilor mele la Stanford si la Harvard am interactionat cu nenumarati tineri romani. E drept, o parte dintre ei se declara impotriva oricarei reconcilieri cu societatea romaneasca, o societate care nu le-a recunoscut meritele si nu i-a remunerat pe masura talentului lor. Sunt opinii care trebuie respectate, insa reprezinta o minoritate si nu o intreaga "generatie pierduta". Pe baza experientelor mele, majoritatea studentilor si absolventilor romani din strainatate isi doresc sincer revenirea in Romania. Aceasta dorinta exista inca in foarte multi dintre noi, in ciuda micilor dezamagiri cotidiene pe care le traim rasfoind presa online sau intreband, printr-un telefon catre parinti sau prieteni, despre situatia generala din tara.
Afirm cu toata convingerea ca studentii de elita nu formeaza "generatia pierduta a Romaniei". Oricum, nu inca. Ba mai mult, daca li se permite, acesti tineri pot forma "generatia sperantei", pe masura ce devine tot mai evident ca solutia la problemele grave cu care ne confruntam va veni tocmai de la romanii educati la cel mai inalt nivel, competenti, onesti si mai ales deprinsi cu o alta mentalitate.
Desigur, intoarcerea acasa nu se va intampla de la sine. Mai intai, trebuie sa-i convingem pe tinerii de mare valoare ca exista oportunitati profesionale si in Romania. Pentru ca principala intrebare care persista in diaspora este: "De ce sa ne mai intoarcem?". Si ca raspuns, intrebarea retorica si dezarmanta: "Pentru salarii derizorii si promovari bazate pe relatii si nu pe merite personale?"
Pe de alta parte, sunt angajatori in Romania care doresc sa aiba acces la cei mai competenti angajati, mai ales din randul absolventilor romani ai unor facultati de prestigiu mondial. Este vorba de companii multinationale, corporatii regionale, dar si de firme cu capital majoritar autohton. Intr-adevar, sunt multi manageri competenti in sectorul privat care inteleg ca resursele umane reprezinta factorul decisiv in producerea si comercializarea unor produse si servicii atractive pe plan global. Acestia ar oferi salarii competitive pentru atragerea celor mai buni studenti romani de peste hotare, insa nu pot lua legatura direct cu ei.
De aici si concluzia fireasca: intoarcerea acasa a absolventilor romani din strainatate ar fi spre folosul lor si al angajatorilor din Romania. Vorba celebrului economist Milton Friedman: "cel mai important element al unei economii de piata este ca nici o tranzactie nu poate sa aiba loc daca de pe urma ei nu beneficiaza ambele parti".
De la aceasta concluzie am plecat si in iunie 2008, cand am inceput demersurile pentru a fonda LSRS, alaturi de Costin Elefteriu (in prezent, Secretar General al LSRS). Ne-am dat seama ca era nevoie de o platforma online care sa faciliteze legaturile romanilor din strainatate cu firmele puternice din Romania. Astfel, totul ar incepe cu cativa studenti, cateva exemple de excelenta care sa poata da tonul intoarcerii acasa, fenomen care ar putea aduce beneficii imense la nivelul intregii societati romanesti pe termen lung.
Am fost incantat sa descopar in iunie 2009, prin eforturile lui Dragos Preda, Vicepresedintele pentru Relatii Externe LSRS, ca echipa de la Fundatia Dinu Patriciu isi stabilise un obiectiv similar prin promovarea legaturilor dintre bursierii "Orizonturi Deschise" si angajatorii din Romania. Din discutiile cu Tincuta Baltag, Antonio Ciocan si Diana Calin, ne-am lamurit repede ca putem colabora pe baza unor principii simple: incredere, responsabilitate, reciprocitate si profesionalism.
Asa am decis sa pornim pe acest drum impreuna, ca parteneri egali, iar rezultatul acestui efort este platforma "Joburi la Orizont", care isi propune tocmai "motivarea tinerilor romani care invata la universitati de prestigiu din lume sa se intoarca in tara". Pe parcursul ultimelor luni, am observat o receptivitate deosebita a studentilor si a angajatorilor romani fata de acest proiect, semn ca intoarcerea acasa nu este doar un ideal indepartat ci o realitate posibila in urmatorii ani.
Reflectand asupra evolutiei platformei "Joburi la Orizont", remarc cu entuziasm ca o echipa de oameni competenti si devotati poate avea rezultate pozitive in societatea civila din Romania. Suntem abia la inceput, insa nu ne vom opri aici. Cunoastem si argumentele contra, care vor persista si in perioada imediat urmatoare: "Pentru o pozitie similara, niciodata un salariu in Romania nu va fi echivalentul unui salariu in occident". Adevarat, insa "never say never". In plus, a pune lucrurile intr-o simpla ecuatie financiara este, la un anumit nivel, un mod de gandire superficial. Putem discuta despre costurile de trai in Romania fata de occident, despre calitatea vietii, insa cifrele spun numai o parte din povestea intoarcerii acasa.
Foarte multi romani de peste hotare pot depune marturie ca strainatatea implica multe alte costuri si sacrificii, pe langa beneficiile materiale. De la mii de kilometri de tara, semnificatia apartenentei la cultura si identitatea romaneasca, in contextul lor national si european, capata nuante pe care nimeni nu le mai poate trece cu vederea.
Intoarcerea acasa depaseste astfel calculele matematice, de aici si convingerea personala ca proiectul "Joburi la Orizont" — deocamdata singurul de acest tip — isi va atinge cu brio obiectivul. Mai intai, in sectorul privat, iar apoi si in institutiile publice, pe masura ce clasa politica din Romania va intelege necesitatea modernizarii institutiilor statului prin cooptarea tinerilor romani educati in strainatate, tineri care au dobandit competentele necesare dar si deprinderile morale care stau de multe ori la baza succesului lor in sistemele meritocratice din occident.
Asadar, miza intoarcerii acasa este imensa. De aici si responsabilitatea care ne revine si pe care nu o mai putem evita: crearea conditiilor necesare pentru ca generatia noastra sa depaseasca statutul de "generatie pierduta" si sa devina factorul decisiv in dezvoltarea economica si politica a Romaniei. Pentru ca pana la urma, asa cum ne place sa reamintim prin motto-ul LSRS, Nicolae Balcescu avea dreptate: "Tot ceea ce nu este prin noi, nu va fi pentru noi".
Sursa:
http://www.joburilaorizont.ro/articol.php?id=5
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu