Ioan Eugen Popitiu, coordonator LSRS Italia, a participat la conferinta de pace de la Osaka din 2010. In acest articol, Eugen ne impartaseste experientele sale.
1. Ce a însemnat pentru ţine participarea la acest eveniment?
O experienţă extraordinară. Un schimb de idei, obiceiuri, culturi şi opinii total diferite care au dus la identificarea asemănărilor şi deosebirilor de la ţară la ţară şi chiar de la un continent la altul. Prezenţa studenţilor din 29 de ţări a dus la crearea unui plan de acţiune unitar şi omogen.
2. Care a fost momentul din timpul Conferinţei care te-a impresionat cel mai mult?
Nu pot să spun că a fost un moment care mi-a rămas în mod special în minte, dar pot să spun că atât teambuilding-ul, fieldwork-ul dar şi prezenţa lui Dalai Lama al 14-lea la conferinţă au fost momente speciale, inedite care m-au impresionat per ansamblu prin mesajul pozitiv împărtăşit şi prin dorinţa studenţilor de a-şi da aportul la acest proiect de lungă durată cu scopul precis de a se crea o pace activă. Pacea activă necesită o implicare constantă, o toleranţă între popoare, o cooperare cu scopul de acceptare a unor culturi diverse,obiceiuri şi moduri de acţiune.
3. Ce mesaj ai transmis în calitate de reprezentant al tinerilor români?
A fost un mesaj indirect, transmis prin participarea mea şi prin implicarea mea la acest team-building/conferinţă. Un moment special dedicat pentru a împărtăşi un mesaj nu a fost prevăzut în program, dar mi-am dat aportul cum şi ceilalţi colegi din celelalte ţări au făcut-o pentru reuşita programului. Prin identificarea problemelor care ar putea cauza un conflict sau care la ora actuală reprezintă un motiv de îngrijorare, fiecare dintre noi am ajutat la transmiterea unui mesaj pozitiv, o dorinţă de apropiere a zilei în care conflictele pe scară largă vor fi reduse la minim. Tind să cred că am şi reuşit, iar munca în echipă a ajutat la găsirea unor soluţii cât mai viabile, iar ce am făcut noi este doar fundaţia unui proiect ce se va întinde pe durata a 30 de ani. Soluţiile găsite compun „The Charter of Peace Conference of Youth”, care este un fel de „constituţie” a conferinţei. Charter organizat în urma celor 6 zile de workshop-uri şi dezbateri pe cele 8 teme tratate de către cele 8 grupuri, în care am fost împărţiţi toţi cei 80 de studenţi. Temele au fost următoarele: Valori şi principii, Pace, securitate şi dezarmare, Dezvoltare şi eradicarea sărăciei, Protejarea mediului, Protejarea celor vulnerabili, Identificarea necesităţilor unor zone defavorizate: Africa şi Consolidarea Naţiunilor Unite.
4. Care este rolul tinerilor în asigurarea păcii mondiale viitoare?
Având în vedere că societatea se concentrează tot mai mult pe proiecte destinate tinerilor, proiecte care doresc o schimbare pozitivă în modul de gestionare a conflictelor şi a relaţiilor internaţionale tind să cred că tinerii sunt singura categorie care pot să facă ceva concret. Este nevoie de mentalităţi, credinţe, aspiraţii şi viziuni noi pentru a reuşi să avem o societate schimbată în bine, un bine care să reprezinte o balanţă pentru majoritatea popoarelor şi în care să fie inclusă toleranţa, care trebuie să înceapă de la acceptarea şi înţelegerea diferenţelor culturale şi obiceiurilor celorlalţi.
Dacă doar astăzi am conştientizat că se poate mai bine, tinerii sunt ziua de mâine deci trebuie să ne concentrăm pe ei pentru a avea sorţi de izbândă.
5. Dacă ar fi să alegi trei cuvinte pentru a descrie experienţa trăită la Osaka, ce ai selecta?
Dorinţa, Implicare şi Profesionalism. Sunt 3 cuvinte care au caracterizat pe deplin săptămâna programului de la Osaka. 3 cuvinte care asigură succesul unui proiect.
Totul porneşte de la o dorinţă care devine realitate prin implicare şi care are succesul scontat datorită profesionalismului cu care este tratată iniţiativa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu