1. Cine este coordonatorul filialei LSRS China? Spune – ne câteva cuvinte despre tine.
Mă numesc Andreea-Ema Stoian, am 25 de ani, am absolvit în 2009 Facultatea de Cinematografie si Televiziune, specializarea regie de film și în 2010 cursurile postuniversitare ale Colegiului Național de Apărare. În 2009 am început studiile de master la Facultatea de Comunicare și Relații Publice din cadrul SNSPA București, studii pe care le voi finaliza după revenirea în Romania în 2015.
Animată de dorința de a afla cât mai multe despre schimbările care survin pe plan mondial, atât în domeniul cinematografiei, cat si la nivelul valorilor care definesc în prezent întreaga lume, destinul a făcut să îmi continui studiile în China. În prezent, urmez cursurile intensive de învățare a limbii chineze care îmi vor permite începerea masteratului în regie de film, în limba chineză, la Beijing Film Academy.
Odată cu venirea mea în China, mi s-a oferit oportunitatea de a face parte din echipa LSRS, fiind numită în funcția de reprezentant LSRS China, în noiembrie 2010. Am considerat că LSRS reprezintă cadrul ideal sub egida căruia vom putea deveni mai uniți în idealul nostru, dar și o voce incontestabilă în promovarea valorilor culturale românești, o oportunitate de a ne achita de responsabilitatea pe care o avem față de țara noastră, dându-ne ambiție, curaj și putere să ne continuăm visul.
2. Cum ai descrie experienţa academică chineză? Care sunt diferenţele şi asemănările faţă de sistemul educativ european?
Dintotdeauna China a pus un mare accent pe educație, învățământ și cultură. Chinezii consideră că o educație aleasă le determină nu numai viitorul personal și dezvoltarea individuală, cât mai ales posibilitatea realizării unei familii și evoluția întregii țări. Ei consideră că „dacă nu li se va da copiilor o educație potrivită, firea lor va deveni rea”.
În prezent, sistemul educațional din China încearcă să se apropie cât mai mult formele de învățământ europene, dar mai ales de sistemul american. Se investește foarte mult în universități din dorința de a oferi condiții de învățământ cât mai bune și mai moderne. Ceea ce se încearcă acum este tocmai o deschidere cât mai mare către exterior, acceptând astfel mulți studenți străini, din dorința ferventă de a-și integra universitățile în topul celor mai bune din lume. Deosebirile nu sunt mari. Eu aș risca să afirm chiar, că sistemul lor educațional se aseamănă mult cu cel românesc, doar că este mult mai bine „dotat”.
3. Povesteşte-ne despre experienţa de viaţă din China, având în vedere specificul acestei ţări.
După o perioadă, realizezi ce abstracție misterioasă și neînțeleasă rămâne China pentru restul lumii. Multe întrebări de care mă lovesc, îmi reamintesc constant acest fapt. „Toată lumea merge pe bicicletă?, „Puteți aborda orice subiect în public?”, „Este adevărat că o familie poate trăi o lună cu 100 de euro?” „Trăiesc în blocuri înghesuite?” „Cum funcționează URL-urile chinezești ?”, „Cum scriu chinezii pe calculator?”, „Tastatura lor este diferită?”, „Este greu?” etc. De fiecare dată când primesc aceste întrebări, mă gândesc mereu la prieteniile pe care le-am legat aici și care mi-au conturat primele impresii despre China; mi-aș dori ca toată lumea să poată împărtăși din această experiență – experiență care nu este nici „europeană”, așa cum s-ar aștepta jumătate din oamenii cu care vorbesc, nici „chinezească” așa cum s-ar aștepta cealaltă jumătate, ci mai degrabă felul lor unic de a fi. Și apoi îmi reamintesc conversațiile ocazionale cu prietenii străini și chinezi, tonul lor familiar, multiplele aluzii atât la cultura europeană, americană, cât și la cea chineză, critica, argumentele, cinismul - și realizez că cea mai bună cale de a descoperi realitatea unei culturi o reprezintă tocmai înțelegerea acestor banalități de fiecare zi, în toată normalitatea și splendoarea lor.
China este o țară la fel ca oricare alta, cu aceleași probleme identitare la nivel individual, cu aceleași frământări pentru a câștiga o pâine dar și cu bine cunoscuta criza de valori prin care toate țările trec la momentul prezent. Se pune mare accent pe puterea financiară, contează mult aparențele, există aceleași conflicte între generații dar în același timp, știu să se relaxeze după o zi de muncă obositoare, oprindu-se la gura metroului pentru a participa la un karaoke în stradă, plimbându-se dimineața în parc și reunindu-se în week-end pentru a juca taijichuan sau gou, la un capăt de stradă. Toate acestea conturează imaginea atât de diversă și de pestriță a unei țări cu o dezvoltare impresionantă, încât singura posibilitate care îți mai rămâne este să te atașezi inevitabil și iremediabil de ea.
China rămâne o enigmă pentru oricine o înțelege strict prin prisma știrilor care circulă în media străină. Eu însămi am descoperit numeroase nepotriviri cu imaginea pe care mi-o creasem înainte.
4. Ce sfaturi ai da tinerilor care doresc să studieze în China sau în orice alt colţ al lumii?
Cercetând într-o universitate din afară, cunoști metode şi abordări noi, iar importul lor este, în mod imperativ, însoţit de o schimbare a opticii de ansamblu și îți deschide noi orizonturi.
Aspiraţiile unui om nu pot fi decât îndreptate spre propria lui dezvoltare, spre cunoaşterea şi interiorizarea unor valori autentice. Fiecare dintre noi suntem parte componentă a sistemului numit societate-naţiune, asadar este imposibil să nu realizăm rolul pe care îl avem ca “rotiţe” ce pun în mişcare mecanismul, dar şi, implicit, responsabilitatea pe care o implică acest rol.
Însă, din interiorul unui sistem nu se pot face observaţii asupra mişcărilor absolute ale acelui sistem deoarece observatorul, e prins, antrenat, în mişcarea absolută a acestuia. E nevoie atunci de desprindere iar această desprindere, poate aparea odata cu decizia de a urma un stagiu de studii la o universitate din “afară”.
Încurajez pe oricine dorește să pornească în această „aventură”, de definire și dezvoltare a propriei persoane, pe meleaguri străine, să fie stăruitor în demersul său, dacă acesta este într-adevăr visul pe care îl plăsmuiește, fără teamă și fără neîncredere.
Consider că noi, românii, avem toate ingredientele pentru a excela și pentru a ne afirma, oriunde ne-am afla. Suntem reprezentanţii unui popor demn, mândru de trecutul său glorios şi care trebuie să aibă mare încredere în viitorul său. Consider că datoria noastră, a fiecăruia dintre noi, este să nu scădem rolul pe care el trebuie să-l aibă în lume.
5. Care sunt planurile tale de viitor (nu doar la nivel de LSRS, dar şi la nivel profesional, educativ) ?
Îmi doresc să finalizez cu bine studiile în China întrucât terminarea masterului în limba chineză reprezintă în sine o provocare suplimentară. De asemenea, mi-aș dori să contribui la punerea bazelor unei colaborări chino-române, în domeniul cinematografiei și să deschidem astfel un nou dialog cultural între cele două țări.
Sub egida LSRS, vom tinde către proiecte îndrăznețe, care ne vor întări și vor da valoare comunității de români din China, oferind încrederea și suportul necesar tuturor celor care au nevoie de noi.
Doctorat să fac, central ecumenic, și să reușim să sprijinim înființarea ICR
Să încurajăm cât mai mulți români să aleagă China atât pentru învățământ cât și pentru afaceri.
În chestiunile mari, în acelea care determină viitorul unei individ, de care sunt legate interesele lui supreme de dezvoltare nu pot fi preţuri de tocmeală, nu pot fi motive de oportunitate care să hotărască a ne compromite drumul pe care ni l-am ales.
Nu cunosc ceva mai încurajator decât capacitatea neîndoielnică a omului de a-şi înălţa viaţa printr-o strădanie conştientă. Dacă cineva înaintează încrezător în direcţia împlinirii visurilor sale şi se străduieşte să trăiască viaţa pe care şi-a imaginat-o, se va bucura din plin de faptul că va fi luat chiar prin surprindere de reuşite şi de succes. Sper, din toată inima, ca aceste succese, cumulate, să devină implicit reuşite ale societăţii româneşti iar noi tinerii să reprezentăm atât făptuitorii cât şi beneficiarii acestor succese.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu