Interviu cu voluntarul lunii ianuarie: Florina Andonie, LSRS Franţa

 1. Florina, spune-ne mai multe despre tine.

Sunt în anul 3 la Sorbona, studiez economia. În liceu, olimpică la limba franceză, am decis să îmi încerc norocul şi să îmi depun candidatura la universităţile pariziene. Din toamna lui 2010 studiez la Paris iar momentan mă pregătesc să aplic pentru un master în economie internaţională. Timpul liber mi-l dedic picturii şi proiectelor LSRS.

2. Experienţa LSRS! Cu ce te ocupi şi în ce proiecte te-ai implicat?

Cu toate că experienţa LSRS este una relativ nouă pentru mine (aprilie 2012),  m-am regăsit atât de bine în echipa LSRS Franţa şi în proiectele pe care le organizăm, încât am impresia că fac parte din echipă de ani de zile. Dintre aceste proiecte, în afară de activitatea mea ca şi consilier informare, m-am implicat în Caravana LSRS, atât pe Facebook, cât şi printr-un seminar în liceul unde am învăţat în Câmpina. Apoi, de-a lungul acestu an, m-am implicat alături de dragii mei colegi de echipă în proiectele filialelei, însă un proiect care îmi este foarte drag mie este « LSRS Franţa Pretutindeni », lansat de curând.

3. Cât timp aloci săptămânal voluntariatului LSRS?

Mi-ar fi greu până şi să aproximez, timpul de implicare variază în funcţie de sarcină şi proiect, însă îmi face mare plăcere să mă dedic acestui tip de activitate.

4. Ce îţi place în LSRS?

Îmi place scopul LSRS, îmi place felul în care oamenii se dedică scopului, îmi place mediul creat de  colegii mei din Ligă şi filială, îmi place faptul că oriunde aş fi, trăiesc cu sentimentul ca am nişte prieteni buni.

5. Ai fost ales Voluntarul Lunii Ianuarie, ce înseamnă aceasta pentru tine?

În şcoala generală, doamna învăţătoare ne organiza un fel de concurs on-going, elevii cei mai activi pe parcursul unei săptămâni erau aleşi pentru “banca de onoare”. Era o bucurie foarte mare pentru noi  să stăm o săptămână în banca de onoare. Cam aşa e şi cu Voluntarul Lunii. Să fiu aleasă Voluntarul Lunii înseamnă pentru mine o recunoaştere a ceea ce fac, şi mă simt onorată. În acelaşi timp, mă îndeamnă să mă autodepăşesc.