1. Cum ai descrie experienţa academică elveţiană? Care sunt diferenţele şi asemănările faţă de sistemul educativ românesc?
Este foarte greu să descrii experiența academică dintr-o universitate federală elvețiană, fără să folosești termeni de laudă la adresa acesteia. Sistemul de învățământ este cu adevarat centrat pe studenți și pe nevoile acestuia, existând o foarte mare libertate în alegerea “traiectoriei” academice. Totodată și cerințele din partea universității sunt destul de ridicate, punându-se foarte mult accentul pe evaluarea continuă. Astfel, spre deosebire de România, nu există sesiune de restanțe, orice materie nepromovată se poate reface o singură dată în anul următor, iar “parțialele” sunt obligatorii, nu degrevează materia și nu se refac.
Diferențele sunt enorme în ceea ce privește campusul, bazele sportive, sălile de curs, dotările și serviciile oferite studenților. Însă ținând cont de sumele care sunt investite în învățământ aici, față de România, nu sunt deloc surprinzatoare aceste diferențe. O altă diferență majoră este că nu există seminarii, ci doar sesiuni de exerciții, în care studenții lucrează individual, având 3-5 asistenți prezenți în sală, care oferă explicații. De asemenea, seriozitatea, exigența și corectitudinea evaluărilor (nu există subiecte “standard” sau “favorite” și nici subiecte de teorie, ci doar probleme la prima vedere) reprezintă câteva puncte forte ale Universității EPFL.
Sunt de părere ca Facultatea ETTI poate concura, de la egal la egal, cu orice altă facultate din Europa, în ceea ce privește corpul profesoral și pregătirea cadrelor didactice. Principala problema a facultăților din România, din punctul meu de vedere, este lipsa fondurilor. Din aceasta cauza, cele mai multe facultăți încearcă să atragă cât mai mulți studenți, chiar dacă nu au suficienți asistenți sau suficiente laboratoare. Astfel, se pune accentul pe cantitate și nu pe calitate.
2. Povesteşte-ne despre experienţa de viaţă din Elveţia, având în vedere specificul socio-cultural şi economic al acestei ţări diferit de celelalte state europene.
Pot spune că viața de student în Elveția este o experiență interesantă, dar și foarte diferită. Situația economică întotdeauna înfloritoare a condus la dezvoltarea unei comunități foarte relaxate, în care primează ordinea și disciplina, precum și încrederea în oameni. Există foarte multe reguli în Elveția, cu care trebuie să te obișnuiești foarte repede dacă vrei să te integrezi, iar limba un impediment de cele mai multe ori. Fiind student într-o universitate în care numărul studenților străini este mult mai mare decât al celor elvețieni, mi-a fost mult mai ușor să interacționez cu persoane din toate colțurile lumii, în special latini sau balcanici, al căror stil de viață nu este foarte diferit de cel românesc. Din punctul meu de vedere elvețienii, deși par foarte primitori și dispuși întotdeauna să te ajute, nu sunt prietenoși în adevăratul sens al cuvântului, neâvand un simț al umorului foarte dezvoltat și obiceiuri foarte diferite în ceea ce privește petrecerea timpului liber.
Pe scurt, nu pot spune decât că experiența de viață, într-o țară cu 4 limbi oficiale, multă ciocolată, peisaje extraordinare și un mediu sportiv excepțional, nu poate decât să îmi ofere o mare satisfacție personală.
3. Ce sfaturi ai da tinerilor care doresc să studieze în Elveţia sau în orice alt colţ al lumii?
Un prim sfat ar fi să înceapă pregătirea pentru aplicație din timp, de preferat cu 1-2 ani mai devreme, și am să explic imediat de ce. Pentru început trebuie să își aleagă universitățile la care vor aplica, și aici ar trebui ținut cont nu numai de renumele universității, ci și de alte criterii precum: oferirea unor burse pentru studenții străini, asigurarea unui loc la cămin, limba în care sunt predate cursurile, poziționarea geografică, diferențele culturale, etc. Toate aceste informații se pot obține, în mare măsură, de pe paginile web ale universităților.
Odată ce și-au ales universitatea, pot aplica pentru obținerea unei burse până la sfârșitul lunii octombrie (cu un an înainte de începerea programului de studiu) la Ambasada țării respective în România. Aceasta aplicație trebuie făcută înainte de a fi acceptat la o universitate, iar de foarte multe ori, studenții așteaptă mai întâi primirea răspunsului de la universitate și apoi află că deja este prea târziu pentru obținerea unei burse. Următorul pas ar fi pregătirea dosarului, susținerea testelor de limbă (dacă este nevoie), căutarea unei locuințe (locurile la cămin nu se acordă în funcție de performanțe, ci de obicei dupa regula “primul venit, primul servit”) și căutarea altor surse de finanțare (burse private).
Ținând cont de numărul foarte mare de studenți români plecați în toate colțurile lumii, există numeroase comunități românești și asociații ale studenților români cu care pot lua legătura pentru a afla mai multe detalii despre universitatea unde doresc să aplice. Liga Studenților Români din Străinătate s-a dezvoltat enorm în ultimii ani și cred că în prezent reprezintă cea mai bună punte de legătură între studenții din țară și cei din străinătate.
5. Care sunt planurile tale de viitor (nu doar la nivel de LSRS, dar şi la nivel profesional, educativ) ?
Planuri pentru viitor … greu de spus, nu sunt încă hotărât ce voi alege, o cariera academică sau în industrie, dar un lucru este cert, îmi doresc să mă întorc în țară și după terminarea masterului voi petrece o perioadă de timp destul de lungă în România. Sunt convins că vor exista oportunități foarte bune și în țară, chiar dacă lucrurile nu merg tocmai bine în prezent.
La nivel de LSRS, principalul meu scop este de a ‘repune pe picioare’ filiala Elveția, prin formarea unei echipe cât mai mari, implicând în proiecte comune reprezentanții studenților români din toate marile centre universitare din Elveția.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu